Perspectivă juridică asupra propunerilor de plan-cadru pentru învăţământul gimnazial

Avocatul Corina Săcrieru: Perspectivă juridică asupra propunerilor de plan-cadru pentru învăţământul gimnazial

Ana Corina SacrieruAvocatul Corina Săcrieru, din cadrul Baroului Vrancea, propune pentru Avocatura.com o temă dezbătută intens în ultimul timp, legată de modificarea planului-cadru pentru învăţământul gimnazial. În acest sens, avocatul a realizat un studiu de caz asupra principiului asumării, promovării şi păstrării valorilor culturale ale poporului român. În analiza propusă, avocatul subliniază că, deşi autoritatea competentă pentru a realiza modificări este Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, părinţii sau chiar elevii au un cuvânt de spus.

“În spaţiul public au loc zilele acestea nenumărate dezbateri referitoare la modificarea planului-cadru pentru învăţământul gimnazial. Factori cu caracter determinant în această discuţie ar trebui să fie Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei – care este şi organismul abilitat prin lege în acest domeniu, profesorii, părinţii şi elevii. Cadrul legal general al subiectului dezbătut este dat de Legea nr. 1/2001, Legea educaţiei naţionale, şi de aceea, analiza de faţă se raportează la acest cadru.

Premisa de la care pornim este aceea că există un ideal educaţional al şcolii româneşti pe care Legea îl defineşte în cuprinsul articolului 2, prin raportare la dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, la formarea unei personalităţii autonome şi la asumarea unui sistem de valori necesare, printre altele, pentru împlinirea şi dezvoltarea personală. Acesta fiind punctul de pornire al analizei de faţă, se constată că în mod obligatoriu prin prevederea articolului 3 din Lege, învăţământul românesc este guvernat de 21 de principii.

Printre ele, cu maximă relevanţă în ceea ce priveşte tema discuţiei fiind principiul descentralizării – în baza caruia deciziile principale se iau de către actorii implicaţi în proces – principiul asumării, promovării şi păstrării identităţii naţionale şi a valorilor culturale ale poporului român, principiul participării şi responsabilităţii părinţilor şi principiul fundamentării deciziilor pe dialog şi consultare. În acest context, se remarcă importanța corelării variantelor tehnice de plan-cadru propuse de specialiştii din învăţământ cu principiile prevăzute imperativ de Lege şi cu dezideratul esenţial ca ele să răspundă şi idealului educaţional al şcolii româneşti, aşa cum este el definit prin Lege.

Nici variantele propuse de experții abilitaţi din cadrul Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei şi nici varianta propusă de un grup nominalizat de Ministrul Educaţiei nu fac obiectul analizei juridice de faţă. S-au propus şi dezbătut intens variante ca înlocuirea disciplinei Istorie cu Educaţie pentru societate, diminuarea orelor de Limba Română şi de Geografia României, eliminarea disciplinelor Latină şi Muzică, adăugarea, în schimb, a unor discipline ca Educaţie pentru drepturile copilului şi Educaţie economică etc”.

Rediscutarea materiilor, doar în concordanţă cu Legea Educaţiei

Din punct de vedere juridic, validitatea uneia sau alteia dintre variante este determinată de măsura în care acestea respectă principiile obligatorii care guvernează învăţământul românesc, astfel cum sunt ele enunţate în cuprinsul articolului 3 din Lege. Aceasta fiind perspectiva analizei, constatăm că autoritatea competentă în domeniu este Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, profesioniştii acestei autorităţi publice fiind singurii experţi abilitaţi prin Lege, alături de specialiştii în Ştiinţe ale Educaţiei din cadrul Universităţii, să realizeze curriculum şcolar.

În lumina principiului participării şi responsabilităţii părinţilor şi a principiului fundamentării deciziilor pe dialog şi consultare, nu poate fi însă desconsiderat dreptul părinţilor şi al elevilor în adoptarea uneia sau alteia dintre variantele propuse de Institut.

Date fiind acestea, nicio modificare nu poate fi făcută printr-o simplă impunere a variantei propuse pentru că, dacă s-ar proceda astfel, ar fi încălcate principiile enunţate. În mod similar, nici propuneri de fond relative la discipline esenţial legate de identitatea naţională (cum este Istoria, Limba Română, Latina, Geografia României) sau de cultura românească (de exemplu Literatura Română sau Muzica) nu pot fi făcute decât în condiţiile respectării principiului prevăzut de articolul 3 litera h din Lege, respectiv  principiul asumării, promovării şi păstrării identităţii naţionale şi a valorilor culturale ale poporului român.

Asumarea, potrivit definiţiei din Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, reprezintă acţiunea de a se angaja să îndeplinească ceva, promovarea reprezintă activitatea de susţinere, sprijinire – dar şi de dezvoltare, stimulare, iar păstrarea are în conţinutul ei semantic atât păzirea, luarea în grijă cât şi efortul de conservare şi respectare. În aceste condiţii, cel mai probabil în lumina acestui principiu, se notează exprimarea unor poziţii oficiale faţă de variantele de plan-cadru propuse pentru învăţământul gimnazial.

Un exemplu ar fi comunicatul “Academia Română a luat act cu îngrijorare de propunerile formulate în cadrul celor trei variante ale Planului-cadru pentru învăţământul gimnazial din România de către Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei şi care se află acum în dezbatere public”, ori luarea de poziţie a istoricului Dinu C. Giurescu care remarcă, printre altele, dar în aceeaşi paradigmă a obiectului principiului enunţat, faptul că manualul de Istorie de clasa a XII a nu se mai numeşte Istoria românilor ci doar Istorie, cu adăugirea personală «Cu îndreptăţire ne întrebăm a cui istorie?”.

Rediscutarea  materiilor, disciplinelor de studiu ale elevilor, în afara respectării tuturor principiilor prevăzute de articolul 3 din Lege, reprezintă un efort inutil întrucât el nu ar fi în concordanţă cu legea. În fond, Dreptul se întemeiază pe judecăţi de valoare şi de aceea, experţii care elaborează propunerile într-un domeniu intrinsec legat de valori, nu pot face abstracţie chiar de ele”, îşi încheie avocatul vrâncean analiza.

(Articol publicat pe www.avocatura.com, 15.02.2016)